Unanimitate, că-i mai bună decât toate!

Nu știu câți își aduc aminte că, înainte de Revoluție, alegerea secretarului general al partidului sau președintelui, ceea ce era aceeași flatulență comunistă, nu avea pretenții de unanimitate.
În ziarul Scânteia, rezultatul alegerilor era ceva de genul 98,9 la sută, restul până la unanimitate fiind considerat o fărâmă de democrație pe care statul socialist o arunca în ochii lumii occidentale.

Mulți ne întrebam care sunt curajoșii care au îndrăznit să nu-l voteze pe Nea Nicu. Veți înclina să credeți că existau dizidenți. Existau, dar ori aveau domiciliu forțat, ori erau prin închisori, ori votau organele în locul lor.

Această strategie bolnavă prin care se cultiva socialismul și înaintarea spre comunism, avea darul de a crea senzația unei uniuni în spirit, a dorinței arzătoare de unificare a conștiințelor.

Egalitatea atunci, ca și acum, n-avea nicio legătură cu egalitatea, era doar o frecție la piciorul patului sau un o confuzie între capra de tăiat lemne și o poziție decentă de iubit, devenită legendă a slugărniciei exacerbate.

După Revoluție, Iliescu, moașa democrației originale a creat premizele continuității acestui obicei scabros al unei uniformizări în gând și faptă. Rezultatul 85,07 la sută în Duminica Orbului din 1990.

Este drept că era și o criză de oftalmologi, majoritatea fiind plecați la turci să aducă blugi și gumă Turbo.

După ce ne-am mai obișnuit cu whisky-ul, cola la doză și Kent la liber, procentul a mai scăzut, dar boala conștiinței nu se vindecase complet.

Nu povestim toate acestea „pentru a vorbi discuții”, ci pentru a menționa că în basorelieful societății românești au introdus unii imagini apocaliptice pentru democrație.

Astfel, la conferința județeană de alegeri a conducerii PSD Bistrița-Năsăud, numărul funcțiilor a fost egal cu numărul candidaților. Matematic! Nu au existat contracandidați! Unanimitatea a fost totală! Nu s-a pierdut niciun vot, n-a lipsit nimeni de la urne, nu era niciunul la baie, la țigară sau la vrăjeală cu vreo gagică. Roboții umani există!
Transplantul de creier s-a efectuat. Injecțiile letale cu social-democrație sunt la liber într-un județ în care PSD a pierdut rușinos la europarlamentare.

Unanimitatea s-a instituit în sângele unor români deși este evident că este o utopie. O minciună. Teama de a nu fi renegat i-a determinat pe cei prezenți să pună batista pe țambal.

A existat un dizident. Înainte de aceste alegeri. Un tânăr. Bogdan Ivan. A scris pe facebook, înainte de congresul PSD, despre inutilitatea lui Dăncilă într-un partid ce vrea să se reformeze. A fost pus acum cu botul pe labe, iar Dăncilă, mamă bună, l-a iertat.

PSD Bistrița Năsăud a avut o șansă. Ca și acest tânăr, Bogdan Ivan, a aruncat-o la toaleta din fundul curții.

Sau cum spunea un filosof de asfalt: „Cum să evolueze ciobanul român, dacă el nu vrea să evolueze?”

2019-07-20T11:11:47+03:000 Comentarii

Comenteaza

Go to Top