Sa ne tragem putin sufletul, sa stam putin stramb si sa judecam drept. Cum am reusit sa intram in aceasta fundatura? Cum am reusit sa ne predam in fata hotiei, imposturii si servilismului? Totul fara lupta si fara cracnire, treptat, instalandu-se peste noi ca o maladie fara salvare.
Poate va intrebati ce arma a folosit „Daddy” in acest razboi rece. Pai a reusit sa alcatuiasca o adevarat brigada a bigudiurilor si a iesit cu ele la inaintare. De ce ne-am opune unor femei? Am deveni instant misogini, incuiati si fara o deschidere necesara in secolul XXI.
Numirea doamnei Dancila in fruntea Guvernului nu face altceva decat sa confirme contraselectia agresiva pe care partidul de guvernamant o practica si strategia perversa a PSD. Arma fatala prin care Liviu Dragnea a infrant aceasta tara este BIGUDIUL.
Viorica Dancila, Gabriela Firea, Olguta Vasilescu, Gratiela Gavrilescu, Rovana Plumb, Carmen Dan, Sevil Shaiddeh, Oana Schmidt Haineala, Ecaterina Andronescu zburda fara oprelisti pe scaunele puterii. Cred ca daca ne-am alege ministrii prin tragere la sorti am avea multe sanse de a numi o persoana cu o educatie adevarata. Un lucru interesant de remarcat este felul in care Liviu Dragnea se foloseste de o anumita tipologie de femeie cuminte, ascultatoare si care nu deranjeaza masculul Alfa, cel care da ordine si are grija de „turma”.
Lipsa de educatie, lipsa unei „coloane vertebrale” la cei care ne conduc reprezinta cel mai mare pericol la adresa acestei tari. Nu mai vorbim de dreapta sau de stanga, vorbim de o extrema a prostiei. Concepte economice, sociale, de dezvoltare, de siguranta nationala sunt aruncate pe fereastra pentru ca acesti oameni nu sunt in stare sa le cuprinda. Ei nu au citit, nu au cultura generala, nu cunosc istorie, nu cunosc geografie. Singurul lucru pe care acesti oameni il au in comun este obedienta fata de stapan.
Primul pas pe drumul vindecarii este constientizarea situatiei fara precedent in care ne aflam. Dar, din pacate, acest prim pas nu ne ofera si solutia practica a iesirii din punctul mort, fara perspectiva, in care traim de o perioada.
Deci, incotro?
Comenteaza