În nord-vestul țării există un județ. Bistrița-Năsăud. Oraşul reşedință de județ se numeşte Bistrița. Deseori, confuzia între oraş şi județ este la ordinea zilei pentru cei din alte zone. De altfel, diferența este precară. Oraşul are o imagine rurală, are acele tristeți provinciale care te fac să te întrebi dacă nu cumva titulatura de reşedință de județ este cumva una forțată. La urma urmei şi acest județ trebuie să se facă remarcat într-un fel: la oraş e ca la țară. Aşa eliminăm diferențele dintre urban şi rural.
Pentru marea majoritate a românilor, Bistrița are ca reper…Gloria Bistrița. Fotbal şi, uneori, Dracula. Brandul de oraş medieval este doar în imaginația unora. Ce mai ştiți despre Bistrița?, am întrebat nu 100 de români ca la televizor, ci doar câțiva. Răspuns? Palincă. Studiile despre identificarea unui brand au fost, de fapt, n-au fost. Statuile cu struți şi mere prin oraş denotă infantilism. Totuşi, renumele oraşului este de ceva timp pe buzele tuturor, pârtie la câmpie, pod spre nicăieri, veverițe sechestrate, un tot unitar. Ceea ce nu ştiți mulți dintre dumneavoastră este faptul că Bistrița, oraşul, şi Bistrița-Năsăud, județul, au stăpânire social-democrată. Un succes notoriu al democrației pe rit vechi, adică dinainte de ’89.
Primarul Ovidiu Crețu este prototipul unui realizator de perestroika. Iliescu spunea în decembrie ’89 că au fost unii care au întinat renumele partidului comunist român. Crețu nu. Crețu s-a transformat. Vorba cântecului: „Nu mai plânge Jane, plânsul e de formă, Jeana nu e moartă, Jeana se transformă”. Aşa a ajuns în PSD. Dacă vă închipuiți că oraşul s-a schimbat, vă înşelați. Noul a fost reprezentat de sensuri giratorii cu țepi sau vopsirea blocurilor în culori pe placul sinucigaşilor. Şi, totuşi, Bistrița are viață. Ternă, anostă, dar trăieşte. De azi pe mâine. Are un Parc Industrial gol, salariul mediu este mult mai mic decât media pe țară…dar cultural se cheltuie mai mult decât se întinde plapuma. Îți îngheață picioarele de jenă, dar eşti mândru că eşti bistrițean. Pe profilul de facebook al preşedintelui CJ, Radu Moldovan, apare scris de curând că la concertul Trei Sud Est au fost bistrițeni frumoşi. Frumoşi, urâți, ăştia sunt. Principalul este că au votat PSD. Spuneam de Radu Moldovan, preşedintele CJ. Țăran. Din satul Chintelnic. Este mândru. „De la țară vin şi domnii”, vorba cântecului, uite-aşa a devenit… domnul preşedinte. Primarul Bistriței, numitul Ovidiu Teodor Crețu, se consideră intelectual. Pentru că este inginer şi pentru că a ajuns primar. Dar țara gemea de ingineri şi membri de partid şi pe timpul lui Ceaşcă.
De ce vorbim de aceşti doi reprezentanți ai politicii social-democrate? Pentru că de curând şi-au dat mâna, au luat 300.000 de euro din banii publici, banii cetățenilor, au organizat Târgul Mare al Bistriței şi…. timp de nouă zile au creat impresia unui act cultural, cu accente gastronomice şi bahice, şi-au spălat fața cu apă de trandafiri, trei, au deschis evenimentul cu muzică grea şi artificii, ca într-un spectacol al absurdului, au vizitat fiecare locație şi au decis că este.. foarte bine. Locația din Viişoara-Heidenfeld, dedicată muzicii populare a scos la iveală dezinteresul față de tradiții. Gândiți-vă că Maria Dragomiroiu a cântat în fața a câtorva sute de spectatori, exact ca la o serbare sătească. Exact ca la Chintelnic. Umilința artistei s-a tradus în banii bistrițenilor. Umilința altor cântăreți s-a tradus tot în bani. Umilința cetățenilor se traduce în salariile de 9.000 lei ale lui Radu şi Ovidiu.
Pe Pietonalul oraşului, adică în centru, au cântat vedetele: Andra, Trei Sud Est, cârrr, mârrr. Împărțeala artiştilor pe criterii muzicale a fost precum sortatul cartofilor. Maria Dragomiroiu nu este la nivelul Andrei? Artiştii mai „stricați”, cu rockul, au fost deplasați lângă o pădure, Schullerwald. Da, există încă păduri, că doar Doina Pană, ministru PSD din Bistrița, a spus că se taie mai puțin decât este necesar. Corelarea cu conducerea centrală are accente triste precum oraşul. Tristețea îndeamnă la lacrimi, aşa cum probabil vor plânge elevii clasei a cincea care nu vor avea manuale până în octombrie. Apropo, concursurile pentru copii, tras cu arcul etc, au avut un succes precum ordonanța 13. Fără proteste şi fără #rezist, că doar orice joc te îndeamnă la lucruri serioase. Aşa că mai bine pas. Muzica şi dansul irlandez le-au urmărit câțiva gospodari ce coceau vinete.
Pe facebook, țăranul din Chintelnic, departe de noi să vorbim la modul peiorativ de Radu Moldovan, şi ‘telectualul din Bistrița, Ovidiu Crețu, au marcat orice aplauze, orice vânt dat în public la colț de stradă şi au spus că deranjul a meritat 300.000 de euro. Mass-media națională a vorbit despre sărbătoarea paielor din fân din Cucuieți, despre festivalul caprei şi foloasele ei din Smântânica, dar nimic despre Târgul Mare al Țeparilor. Pardon, al Bistriței.
Din punct de vedere cultural, toată degringolada cu accente de bâlci… a fost o înfrângere a spiritului. Din punct de vedere economic a fost un pârț. La Cluj, în 2016, primăria a investit 400.000 euro în Untold. Desigur, nu comparăm sula cu prefectura, dar orişicât. Din punct de vedere social…a avut gust de trandafiri. Pentru că a fost 100 la sută campanie electorală, nu o campanie cetățenească. Cam aşa cum este la guvernare. La Cluj, cineva ne-a întrebat de unde venim. Am răspuns mândri că de la Bistrița. „Aaa, de la țară?”. Ne tot întrebăm: asta o fi de bine? Dacă este bine pentru Radu Moldovan şi Ovidiu Crețu…este bine pentru toți?
P.S. A fi țăran este o mândrie. A fi țăran ipocrit şi infatuat este o ruşine.
Nu cred ca orasul Bistrita merita aceste aprecieri sa fie catalogat ca un mediu rural si aceasta numai prin faptul ca la conducerea lui sint instalati membri P S D care au facut promisiuni nerealizabile
D-l Negru face, asa cum ne-a obisnuit, o radiografie taioasa si corecta a realitatii crude bistritene. Tot ce spune este adevarat, si-o spune curajos, fiind unicul gazetar care nu „pupa poala” rosilor. Este dezolanta brambureala din oras si judet si-i halicinanta impaunarea rosilor cu „atentia” pe care o acorda „culturii”, in fapt a chiciului. Mai dezolanta este lipsa de indrazneala a celorlalti gazetari, care „traiesc” bine din pomenile lui Radu si a lui Ovidiu. Dezolanta si impardonabila.