• marți, 13 februarie 2018

Hipopotamul roşu

De la pavianul cu mantie al lui Cristian Tudor Popescu la hipopotamul roşu sunt câteva diferențe. Lipsa părului, a degetelor opozabile şi a percepției senzoriale în sensul diferențierii primatelor de mamifere, ne oferă un tablou ideal al manifestărilor instinctuale dincolo de prezumția că hipopotamul roşu ar fi conştient şi nu copleşit de instincte primare.

De ce hipopotamul roşu? Pentru a nu putea fi pedepsiți de formele organice şi anorganice ale poliției presei, aşa cum a pățit CTP. Hipopotamul roşu este doar al nostru. A vorbi la concret despre el este ca şi cum l-ai cita pe Iliescu elaborând stratageme despre sinergia faptelor şi recursul la universalitate. Hipopotamul roşu este nerumegător ca şi hipopotamul simplu. El mănâncă şi elimină. Doar că este roşu. Hipopotamul este supranumit cal de apă. Cel roşu este tot cal. Conform specialiştilor, populația de cai roşii de apă vine să confirme faptul că ponderea într-o turmă a iepelor tinde să depăşească numărul armăsarilor. Incluziunea bruscă a iepelor în viața turmei provoacă accidente sociale, stări de nervozitate ce greu pot fi oprite de şeful comunității. Da, hipopotamii au lideri. Hipopotamii roşii la fel. Diferența este că sunt roşii.

Hipopotamii stau în bălți şi se simt stăpâni. Hipopotamii roşii ocupă o baltă. Cu forța. Tot stăpâni sunt. Diferența este că sunt roşii. Hipopotamii şefi mănâncă mult. Dantura lor are de suferit în timp, cu excepția caninilor, arme letale într-o luptă pentru habitat sau femele. De unde şi expresia ” am un dinte împotriva ta”. Hipopotamii roşii au aceleaşi probleme cu dantura. Diferența este că sunt roşii.

Iepele de râu sunt fidele până la moarte masculului dominant. Iepele roşii de râu sunt la fel, doar că sunt roşii. Turmele de hipopotami se numesc familii şi au o ierarhie bazată pe un respect impus atât de caninii impunători cât şi de o viclenie moştenită genetic. La hipopotamii roşii este la fel. Doar că sunt roşii. Hipopotamii nu suportă spațiile închise. S-a demonstrat ştiințific faptul că privarea de libertate este fatală pentru hipopotami. De aceea, ei sunt adepții libertății, căutând alte habitate când se simt amenințați. Madagascar, Costa Rica sunt destinații unde se încearcă aclimatizarea hipopotamilor. La hipopotamii roşii este la fel, doar că sunt roşii.

Comportamentul actual al hipopotamilor este dat de suprapopularea arealului unde trăiesc. Societatea cailor de râu este bazată pe forța colectivă, indivizii fiind instruiți în cadrul turmei de a se sacrifica pentru binele comun şi asigurarea unor condiții de viață bune exclusiv pentru membrii comunității. Orice altă comunitate de cai de râu este ignorată. La fel este şi la hipopotamii roşii. Diferența este că sunt roşii.

Excrementele hipopotamilor sunt mană cerească pentru vegetația junglei. Semințele ingerate de aceştia şi eliminate apoi natural asigură înmulțirea plantelor, balega fiind un îngrăşământ natural perfect. La hipotamii roşii nu este la fel. Ei transformă jungla în deşert, i pentru că metabolismul lor este conceput ca o formă incipientă de zgârcenie. Tocmai de aceea îşi mănâncă…resturile. De ce? Pentru că sunt roşii. Şi mândri.

Postat in Ziar la Negru
Comentarii 0

Comenteaza