• miercuri, 16 mai 2018

Ai plans si ai facut o tara intreaga sa planga! Iti multumim.

Este uşor să comentezi o victorie în sport. Este mai greu să comentezi o înfrângere, dar infinit mai greu să fii martor la o nedreptate. 
Am crescut cu Cristian Țopescu la televizor. Mi-a povestit tata, Dumnezeu să-l odihnească, despre tatăl lui, Felix Topescu, despre cum a făcut Cristian Țopescu hipism, despre faptul că era cadru militar. Tata ținea cu Rapid.

În 1976, aveam 12 ani. Echipa de handbal Steaua juca in semifinalele Cupei Campionilor cu Borac Banja Luka. Pe atunci, a fi suporter al unei echipe nu însemna să ignori rezultatele internaționale ale unor conaționali de la altă echipă. Sentimentele pentru o echipă erau stinse când era vorba că jucam cu străinii. Eram aşa mai prostuți, mai români, deşi vedeam banane doar de Crăciun, iar mama făcea din tacâmuri de pui trei feluri de mâncare. Televizorul era alb-negru iar în imagini distingeam jucătorii mai mult după ceea ce spunea Cristian Țopescu. Mai erau 5 secunde şi Steaua era calificată in finală. Arbitrii au acordat când mai erau 2 secunde de joc, 7 metri pentru gazde şi s-a terminat. Cristian Țopescu striga : ” Mare nedreptate! Mare nedreptate!”. Din tot sufletul. Printre lacrimi. Simțeai asta dincolo de televizor. Tata plângea cu tot rapidismul din el. Eu plângeam pentru că nu mi-am imaginat nedreptatea astfel. Cred că atunci plângea o țară întreagă.

După ani de zile, într-o emisiune la Tele 7 Abc, Cristian Țopescu era sărbătorit. Mai erau acolo Cristian Gațu, Dan Spătaru şi Mădălina Manole. I-am spus atunci public că îi mulțumesc că m-a făcut să plâng pentru sport.
M-a luat în brațe după emisiune şi mi-a spus că a fost certat atunci, în 76, de partid pentru că a dat dovadă de slăbiciune.

Tata nu mai este. Steaua in handbalul masculin nu mai are rezonanță internațională. Acum nu mai este nici Cristian Țopescu.
Maestre, dacă-mi întâlneşti tatăl să-i spui că plâng şi acum. Că aşa m-ați învățat. Atunci in 1976.

P.S. Te rog să-i spui şi că Rapid încă n-a murit. Si că eu țin tot cu Progresul.

Postat in Ziar la Negru
Comentarii 0

Comenteaza